Pentru a veni in intampinarea nevoilor angajatilor, companiile dezvolta diverse planuri de structurare a programelor de lucru. Astfel, exista trei tipuri de programe alternative de munca: programul de lucru flexibil, saptamana de lucru comprimata si impartirea postului.
         Programul de lucru flexibil este un program de lucru alternativ in care orele de sosire si de plecare de la seviciu sunt flexibile. Acest program a fost introdus pentru prima oara pe scara larga in Europa. Potrivit acestuia, managementul solicita angajatilor sa declare activitatea depusa in fiecare zi de lucru si sa lucreze un anumit numar de ore in fiecare zi. Totusi orele la care vin si pleaca sunt flexibile atata timp cat sunt prezenti la anumite ore considerate esentiale. De exemplu, compania ar putea permite angajatilor sa inceapa lucrul la orice ora dupa 7:00 si sa lucreze pana cel mult la 18:00, atata timp cat realizeaza opt ore de lucru pe zi si sunt prezenti la serviciu intre orele 9:15 - 12:00 si 14:00 - 16:15. Alte sisteme permit angajatilor sa isi planifice orele pe baza saptamanala sau lunara. Programul de lucru flexibil este potrivit pentru satisfacerea unei forte de munca diverse, prin permiterea angajatilor sa-si stabileasca singuri orele de venire si de plecare. Potrivit unor studii realizate pe angajatii care lucreaza dupa acest program, a reiesit faptul ca acestia il prefera programlui de lucru cu orar fix. In plus, atitudinile fata de munca devin, in general, mai pozitive iar angajatii raporteaza destul de rar abuzuri fata de acest tip de angajament.
         A doua alternativa la programele de lucru traditionale este saptamana de lucru comprimata. Este un program alternativ prin care angajatii lucreaza mai putin decat cele cinci zile normale de munca pe saptamana, dar totalizeaza numarul total de ore saptamanal. Acest sistem comprima numarul de ore lucrat saptamanal in mai putine zile. Cea mai raspandita saptamana de lucru comprimata este sistemul 4-40, in care angajatii lucreaza patru zile de cate zece ore in fiecare saptamana, in locul traditionalelor cinci zile a opt ore. Astfel, organizatia sau departamentul poate functiona de luni pana joi sau de marti pana vineri, sau pot exista scheme de rotatie care sa tina organizatia deschisa timp de cinci zile pe saptamana.
         Barierele tehnice in calea implementarii saptamanii de lucru de tip 4-40 includ posibilitatea de a reduce nivelul servirii clientilor sau efectele negative ale oboselii care poate insoti zilele de lucru mai lungi.
         Impartirea postului apare atunci cand doi salariati cu program redus isi impart munca (si probabil si beneficiile) unui post normal, cu program intreg. Cei doi isi pot imparti in mod egal toate aspectele muncii sau poate aparea o forma oarecare de angajament in care una dintre persoane face anumite sarcini, iar cealalta le face pe cele ramase. Impartirea postului este, in mod evident, atractiva pentru oamenii care vor sa petreaca mai mult timp cu familia decat le permite o saptamana obisnuita de lucru de cinci zile. Din acelasi motiv, aceasta metoda ajuta organizatiile sa atraga indivizi foarte capabili, care in conditii normale, ar decide sa nu lucreze. Intre persoanele care impart postul, trebuie sa existe intotdeauna o buna comunicare.

Sursa:


Data postării: 07.11.2005
Vizualizări: 9.065