Citeam cu ceva vreme in urma intr-un studiu despre piata muncii din Romania ca 88,6% dintre respondenti cred ca succesul in cariera este legat de relatiile sau, altfel spus, “pilele” pe care le ai. De cate ori nu am auzit in jurul nostru “in Romania nu conteaza ce stii, conteaza pe cine stii”. De cate ori nu am vazut oameni dezamagiti, frustrati sau pur si simplu resemnati ca nu pot obtine un loc de munca pentru care au toate calificarile, doar pentru ca cineva care “stie pe cine trebuie” a obtinut pozitia respectiva.
          Deseori vorbesc cu persoane pe care le consiliez si intalnesc atitudini de genul: “mi-a ajuns; am incercat ani de zile si m-am saturat; n-am crezut niciodata ca ma voi gandi serios sa plec din tara, dar chiar am ajuns la capatul rabdarii prefer sa ma duc in Spania la cules capsuni, macar acolo stiu ca sunt platit atat cat muncesc”. E vorba de o persoana care de 3 ani lucreaza intr-o companie multinationala considerata respectabila.
          Fie ca vorbim de angajare, fie ca vorbim de promovare sau dezvoltare in cadrul firmei, aceasta problema a pilelor si norocului apare pe buzele si in mintile majoritatii romanilor. Ca se intampla si acest lucru, nimeni nu contesta. Da, este adevarat! Dar in acelasi timp intre 40% si 60% dintre angajarile de pe piata se fac pe baza de experienta, performanta, lucru in echipa si capacitate de comunicare si convingere, ca sa mentionam numai cateva criterii. Mie personal mi se pare trist, chiar foarte trist ca multi dintre noi ne impiedicam de aceste “motive” pentru a justifica un parcurs profesional mediocru. Sau, cum spunea un tanar absolvent pe care l-am intalnit de curand, “chestia cu <> o vad de multe ori ca un mod de scapare (folosind aceasta scuza) pentru cei care nu au suficienta incredere in ei sau nu sunt destul de competenti. Daca as subscrie la aceasta idee <>, ar insemna sa accept ca nu am nici un viitor”.
          Un lucru care trebuie stiut despre practica de resurse umane si care deseori este interpretata gresit ca “punere de pile” este faptul ca in multe companii, angajatii sunt incurajati sa recomande cunostinte sau prieteni pentru posturile libere. Filozofia din spatele acestei practici este destul de simpla: este o metoda necostisitoare, un angajat prezent reprezinta o garantie morala pentru cel recomandat. In plus, el poate face si o prima analiza daca persoana recomandata este sau nu potrivita culturii si specificului companiei. Dupa recomandare, este de datoria depar-tamentului de Resurse Umane si a superiorului direct sa eva-lueze toate aceste lucruri si sa ia decizia finala. Astfel, nota de subiectivism din reco-mandare ar trebui sa dispara.
          Adevarul este ca, in economia de piata, un antre-prenor adevarat nu-si poate permite sa nu faca angajari pe baza criteriilor de experienta si performanta pe care le-am mentionat inainte. Daca tu, ca intreprinzator, ti-ai riscat securitatea financiara ca sa investesti intr-o idee de afacere, nu are nici un sens sa te apuci sa angajezi oameni incompetenti, doar pentru ca ti-au fost recomandati. Pentru simplul motiv ca iti vor impiedica dezvoltarea. Si asta ar insemna sa-ti pui singur bete in roate.
          Daca ai avea ocazia sa te invarti printre oameni de afaceri, nu ar dura mult pana ai auzi cum toti se plang de cat de greu este sa gasesti oameni de calitate, buni profesionisti si dedicati meseriei lor. Acest lucru este valabil fie ca vorbim de IMM-uri, fie ca vorbim de marile companii multinationale. Si chiar daca pare greu de crezut, acesta este adevarul. Oamenii buni sunt foarte rari. Mai ales pentru ca multi dintre noi suntem mai mult preocupati de a obtine un loc de munca bine platit decat de a ne imbunatati cunostintele, de a ne dezvolta abilitatile interpersonale si capacitatea de comunicare. Multi punem caruta inaintea calului.
          Iata deci care este sansa noastra!
          In loc sa ne plangem ca nu avem “pile” sau noroc, mai bine sa incercam sa ajungem la acesti oameni de afaceri care isi cresc propriile idei. Este mult mai usor sa scapi de piedica “pilelor” daca te duci intr-o companie mica, dar dinamica, decat daca te indrepti catre o firma mare. Aici, in schimb, sunt sigur ca veti avea obiectia ca intr-o firma mica, salariile sunt mici. Doar partial adevarat.
          Dar pot sa va garantez un lucru. Intrati intr-o astfel de firma, cu un salariu nu atat de grozav pe cat visati, demonstrati ca sunteti extrem de bun, ca aduceti REZULTATE concrete, chiar si peste tinta stabilita si eu va garantez fie ca va vor mari salariul, fie ca acele rezultate va vor deschide oportunitatea de a lucra intr-o companie mare, chiar o multinationala care va da si salariul pe care il asteptati.
          Pana la urma e vorba doar de atitudinea de luptator si de motivatia fiecaruia dintre noi. Succes!

Sursa:


Data postării: 11.07.2005
Vizualizări: 4.689