Sistemul de invatamant american are reputatia de a fi cel mai bun din lume. In Statele Unite exista peste 3.000 de universitati, fiecare cu o autonomie separata. Acest lucru presupune ca fiecare universitate, fiecare facultate sau departament in parte din cadrul universitatii, fiecare profesor au o putere foarte mare de decizie si poate sa-si organizeze „ograda” cu totul altfel decat vecinii. Universitatile sunt impartite in doua categorii: de stat si particulare. Principala diferenta dintre ele este modul in care studentii isi platesc studiile si modul in care universitatea se finanteaza. Studiile costa la o universitate de stat aproximativ 9.000 de dolari pe an de student, iar la o universitate particulara de varf, peste 25.000 de dolari pe an (poate chiar 30.000$). Pentru cei mai multi studenti plata studiilor, chiar la o universitate de stat, este un efort financiar considerabil.
          Majoritatea studentilor muncesc pentru a obtine acesti bani (46% dintre studentii americani muncesc in timpul facultatii) sau se imprumuta de la banca (50% din studentii care termina universitatea sunt datornici din cauza platii studiilor). Asta inseamna ca acesti oameni pun foarte multa valoare pe cunostintele pe care le capata in scoala, fiind de acord sa plateasca ani intregi datorii pentru a le capata. In Statele Unite bancile au programe speciale de creditare pentru studenti, dobanda perceputa pentru acestia fiind mai mica.
         In general, bugetele universitatilor de stat sunt mai mici; la aceste universitati statul acopera o mare parte din costul invatamantului pentru studentii din acelasi stat cu universitatea. Cele mai faimoase universitati sunt in majoritate particulare, dar exista si exceptii cum ar fi grupul de universitati care formeaza „University of California”, printre care Berkeley , UC Los Angeles , UC Irvine sau Universitatea din Virginia. Dintre cele particulare foarte importante sunt un grup de opt universitati foarte vechi (infiintate in jurul anului 1850), situate in nord-estul Statelor Unite care formeaza ceea ce se cheama „Ivy League” (ivy = iedera): Harvard, Princeton, Cornell, Brown, Columbia, Dartmouth College, Yale, UPenn. Pe langa acestea, mai sunt Massachusetts Institute of Technology (MIT), lider ca universitate tehnica si Stanford, (in California.
          Universitatile americane sunt organizate in general in campusuri, care includ sali de cursuri, laboratoare, camine studentesti, magazine, muzee, etc. O universitate mare poate avea mai multe campusuri, care pot fi aflate la distante considerabile. Uneori universitatea este in centrul unei metropole, alteori este ca un orasel izolat de orice asezare urbana.
          Universitatile americane au doua scopuri principale: transmiterea cunostintelor catre studenti si cercetarea. Unele dintre cele mai avansate descoperiri ale secolului se fac in universitati si foarte multe in cele americane. O universitate de varf poate avea mai mult de 10 premii Nobel printre cadrele profesorale si cercetatori. Fie ca sunt publice sau particulare, o parte foarte importanta din bugetul de cercetare al universitatilor vine din surse externe: contracte de cercetare cu armata (agentia DARPA - Defense Advanced Research Projects Agency), cu agentia guvernamentala NSF (National Science Foundation), care este echivalentul Ministerului Cercetarii din Romania sau cu firme producatoare din industrie, interesate de rezultate. Termenul folosit pentru universitati este „university” sau „college”.
          Studentul Undergraduate:
          Anul scolar incepe de obicei in august (in septembrie in zonele mai calde: California) si se termina in mai (iunie). Foarte multe universitati ofera cursuri de vara, care sunt ceva mai intensive decat cele normale.
         Studentul „undergraduate” trebuie sa-si formeze cultura generala, dar si sa se specializeze. Pentru aceasta el va alege un domeniu „major” de studii si, posibil, un domeniu „minor”. Domeniul major implica luarea unui numar de cursuri (intre 8-14) care sunt focalizate in directia respectiva. De exemplu, daca faci un „major” in calculatoare va trebui sa iei cam 8 cursuri in calculatoare (5 fixate si restul la alegere ), vreo 4 de matematica si 1-2 de fizica sau ceva inrudit. O universitate respectabila va roti profesorii la cursurile obligatorii in fiecare an, pentru ca studentul sa poata alege unul care ii place.
         
         Cursurile introductive sunt facute, in general, de fiecare data de alt profesor.
         Studentul este, de asemenea, obligat sa ia si cateva cursuri in domeniul minor si, obligatoriu, cursuri in afara domeniilor major si minor. Astfel, studentul mediu american are o expunere mai larga in facultate, studiind mai multe domenii. Cei care vor, pot lua doua (double major) sau chiar trei domenii majore; in acest fel va avea mai multe diplome la sfarsit.
          Evaluarea cursurilor se face prin „credite”. Acestea trebuie sa reflecte numarul de ore consacrate pe saptamana studiului. Valoarea unui credit in ore depinde de universitate. In general, universitatea cere de la un student cel putin 40 de ore de lucru pe saptamana. Jumatate din acestea reprezinta orele de curs, restul fiind ocupat de munca de laborator si temele de acasa.
          La cursuri se dau saptamanal teme pentru acasa, care valoreaza cel putin o treime din nota finala. Exista, de obicei, doua sau trei sesiuni de examene pe semestru/trimestru, de aproximativ doua saptamani.
          Exista forme foarte variate de examinare: proiecte, examene de facut acasa (take-home exams), rapoarte, studii (surveys), eseuri, etc., depinzand de domeniul de studiu si conceptia profesorului. Aproape orice curs are un „textbook” declarat, acesta reprezentand cartea dupa care se studiaza. Universitatea comanda cartile din timp si studentii le pot cumpara de la magazinul universitatii (campus store). Integritatea academica este extrem de importanta; nu copiaza practic nimeni; iar sanctiunile sunt extrem de severe, putand culmina cu exmatricularea. Notele finale ale unui curs sunt date in litere, fiecarei litere corespunzandu-i un anumit numar de puncte.
          Terminologia folosita: curs = audiat fara nota, withdrawn = retras de la curs, incomplete = indatoriri neindeplinite, pass = trecut, fail = picat.
          Studentul Graduate:
          Dupa terminarea studiilor universitare, un student normal are cateva cunostinte de baza dintr-un domeniu (in care a „majorat”). Daca vrea sa se specializeze si sa faca cercetare se duce la „graduate school”. Cei mai multi insa isi continua cariera, angajandu-se la o companie. Exista doua categorii de studii „graduate”: Master si Doctorat (Philosophy Doctor : Ph.D. ). Fiecare domeniu de studiu confera anumite grade: MBA =Master of Business Administration, MA =Master of Arts, DD =Doctor of Divinity, MD =Medical Doctor, etc. Unele departamente acorda doctoratul (Ph.D.) unui candidat fara un Master, altele considera aceste doua grade ca fiind complet disjuncte si le pot oferi separat.
          Dintre cei 1,2 milioane de studenti din intreaga lume care se inscriu anual la studii universitare in afara tarii de origine, mai mult de o treime aleg sa studieze in SUA.

Sursa:


Data postării: 19.09.2005
Vizualizări: 10.819