Am ascultat ieri o poveste impresionanta. O moldoveanca de 52 de ani, somera de sase ani, a plecat acum un an in Italia. Era ultima ei speranta: auzise despre un preot, la Padova, care ar putea sa o ajute. Romanii, concitadinii ei, s-au urcat in autocar si au stiut un singur lucru: sa ajunga la biserica acelui preot care ii primeste, ii adaposteste, le cauta locuinta si loc de munca. Copiii ei sunt mari asa ca nimeni nu i-a simtit foarte tare lipsa. Geta munceste opt ore pe zi, dupa care iese in oras, singura sau cu alte femei din orasul ei. La sfarsitul saptamanii, mai ales acum vara, merge cu unele dintre ele la mare. Este linistita si impacata cu viata ei. O dupa-amiaza pe saptamana are grija de o batrana, fara sa ceara sau sa primeasca bani, pentru ca asa i-a spus preotul ca trebuie sa faca.
          Isi doreste un singur lucru: sa intram cat mai repede in Europa.
          Cinci milioane de romani, doua in strainatate si trei in Romania (rudele celor dintai) isi doresc sa intram cat mai repede in Uniunea Europeana dintr-un singur motiv: disparitia restrictiilor de sedere in spatiul Schengen, in asa fel incat sa poata intra si iesi din tara fara nici un fel de problema.
          Cei cinci milioane de romani reprezinta un capital important pentru orice masura de reforma: ei pot accepta masuri nepopulare. Geta ar suporta mai usor iarna care vine daca ar avea certitudinea ca, la sfarsitul anului, va putea veni in Romania in vacanta, fara probleme pentru a-si vedea nepotii.
          Cei cinci milioane de romani reprezinta, in plus, unul dintre cei mai importanti investitori in Romania. Banii celor plecati ii ajuta sa consume, adica sa traiasca, pe cei din tara. Este adevarat ca acest capital nu este investit in fabrici sau exploatatii agricole cu randament european, dar ajuta afacerile din Romania sa aiba piata, adica cumparatori pentru produsele lor (multi analisti considera ca anul 2005 ii va consacra castigatori pe cei care au vandut in lei produse romanesti, care au inclus si ceva materie prima din spatiul UE).
          Din cand in cand apar in media voci care atrag atentia asupra plecarii din tara a tinerilor, unii dintre ei deja cu o cariera de cinci ani in Romania si care au reusit sa adauge pregatirii teoretice si experienta practica. Ei spun ca acesti tineri, cei care ar putea deveni managerii de maine din Romania, ar trebui sa inteleaga ca au mai multe oportunitati aici, ramanand, decat acolo, amestecandu-se intr-o lume deja mult reglementata.
          Unii dintre tineri. Pentru ca doar unii dintre ei ar putea sa inteleaga si sa creada in oportunitatile din Romania. Altii nu. Pentru ca altii nu vor aceste oportunitati, vor sa le fie bine lor si familiilor lor. Iar binele, asa cum stim cu totii, este diferit pentru fiecare. Spre deosebire de acesti tineri, carora cu totii le acordam atentie - pentru ca ei sunt viitorul, nu-i asa ? - exista si altfel de tineri. Cei care nu si-au terminat liceul, care nu au o meserie, care lucreaza pe acolo, fara forme legale, care stau inca, la 28 de ani, impreuna cu parintii. Unul dintre acesti tineri s-a lasat de liceu acum 10 ani. A fost plecat din tara dar tatal lui s-a imbolnavit si a decis sa se intoarca. Ar vrea ca, pana decide daca mai pleaca sau nu, sa-si termine liceul. Si nu poate.
          Pentru ca astfel de situatii nu sunt reglementate sau sunt, in cel mai bun caz, dificil de rezolvat. Pentru tanarul acesta, familia a contat. Si dorul de casa. Fratele lui insa nu e la fel de sensibil. Chiar si asa, dupa trei ani, ar vrea sa se vada cu el si planuisera sa o faca vara aceasta, dar au renuntat. Pana trece nebunia cu retinerea pasapoartelor.
         
          Imaginati-va acest tablou: o Romanie de o parte de granita si una peste granita - Romania din strainatate. Si intre cele doua Romanii: dorul si granita. Vamesul. Si teama ca o data cu pasaportul, o data cu verificarea termenului de sedere in spatiul Schengen, se confisca dreptul la supravietuire: a ambelor Romanii, pentru ca una depinde de cealalta.

Sursa:


Data postării: 22.08.2005
Vizualizări: 4.480