Formarea profesionala a salariatiilor este reglementata atat prin Codul Muncii, cat si prin Ordonanta Guvernului nr.129/2000.
          Astfel, angajatorul are obligatia de a asigura participarea la programe de pregatire profesionala:
          - cel putin o data la 2 ani, daca au cel putin 21 de salariati;
          - cel putin o data la 3 ani, daca au sub 21 de salariati.
          Angajatorii persoane juridice care au nu mai mult de 20 de salariati elaboreaza anual si aplica planuri de formare profesionala, cu consultarea sindicatului sau dupa caz, a reprezentantiilor salariatiilor.
          Codul muncii reglementeaza generic formele in care se poate realiza formarea profesionala a salariatilor, prin cursuri organizate fie de furnizorii de formare profesionala, fie de angajatori in vadrul unitatilor proprii, lasand celor doua parti posibilitatea sa convina si alte forme de pregatire.
          Formarea profesionala are ca principale obiective:
          - adaptarea salariatului la cerintele postului sau ale locului de munca;
          - obtinerea unei calificari profesionale;
          - actualizarea si dobandirea unor cunostinte avansate, a unor metode si procede moderne;
          - perfectionarea pregatirii si dezvoltarea carierei profesionale;
          - reconversia profesionala prin schimbarea calificarii, determinata de restructurari economice, de modificari ale capacitatii de munca.
          Astfel avem de a face cu o formare profesionala initiala care asigura pregatirea necesara pentru dobandirea competentelor profesionale minime necesare pentru obtinerea unui loc de munca, si cu o formare profesionala continua care este ulterioara formarii initiale si asigura dezvoltarea competentelor profesionale deja dobandite sau dobandirea de noi competente.
          Formarea se poate realiza prin:
          - participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala;
          - stagii de adaptare profesionala fie la cerintele postului, fie ale locului de munca;
          - stagii de practica si specializare;
          - ucenicie organizata la locul de munca;
          - alte forme de pregatire care pot fi convenite intre angajator si salariat.
          Participarea la cursuri sau stagii de formare profesionala poate fi initiata de anajator sau de salariat.
          Cand initiativa apartine angajatorului, toate cheltuielile ocazionate de participare sunt suportate de acesta, salariatul beneficiind de drepturi salariale, in cazul scoaterii partiale din activitate, sau de o indemnizatie cand scoaterea este integrala. Desi in aceasta ultima situatie contractul individual de munca se suspenda, salariatul beneficiaza de vechime la acel loc de munca, perioada ce este considerata stagiu de cotizare in sistemul asigurarilor sociale de stat.
          In cazul in care participarea la curs sau stagiu de formare profesionala este mai mare de 60 de zile si presupune scoaterea din activitate pe o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru, sau scoaterea integrala din activitate, cele doua parti, angajatorul si salariatul incheie un act aditional la contractul individual de munca. Acest act aditional prevede imposibilitatea salariatului de a avea initiativa incetarii contractului individual de munca pe o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala. Nerespectarea de catre salariat a acestei obligatii, determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor, proportional cu perioada nelucrata din cea stabilita prin actul aditional. Obigatia cade in sarcina salariatiilor si in cazul in care salariatul a fost concediat pentru motive ce tin de persoana lor.
          Atunci cand initiativa participarii la o forma de pregatire profesionala cu scoaterea din activitate apartine salariatului, ramane la latitudinea angajatorului sa decida cu privire la conditiile de participare si modalitatea de suportare a costurilor.
          Intrucat angajatorul are obligatia de a asigura participarea la programe de pregatire profesionala, codul muncii prevede si situatia in care nu este indeplinita aceasta obligatie, situatie in care salariatul are dreptul la un concediu pentru formare profesionala, platit de angajator, de pana la 10 zile lucratoare sau de pana la 80 de ore.
          Formarea profesionala organizata de angajator se realizeaza prin intermediul unor contracte speciale:
          - contractul de calificare profesionala, contract prin care salariatul se obliga sa urmeze cursurile de formare organizate de angajator pentru dobandirea unei calificari profesionale. Pot incheia un astfel de contract salariatii cu varsta minima de 16 ani, care nu au o calificare sau au o calificare care nu le permite mentinerea locului de munca la acel angajator, iar contractul se poate incheia pe o perioada cuprinsa intre 6 luni si 2 ani.
          - contractul de adaptare profesionala care se incheie in scopul adaptarii salariatilor la o noua functie, la un nou loc de munca si pe o perioada determinata, dar nu mai mare de un an de zile.
          Putem observa atat obligativitatea angajatorului de a organiza programe de pregatire profesionala periodice, cat si obligatia salariatului de a munci in subordinea angajatorului o perioada dupa absolvirea unor astfel de programe. Dar toate acestea nu sunt decat in avantajul atat a angajatorului, cat si a salariatului. In timp ce primul se asigura ca salariatii isi perfectioneaza pregatirea, salariatii sunt cei care, pe cheltuiala angajatorului, pot dobandi noi cunostinte sau obtine noi calificari.

Sursa:


Data postării: 15.08.2005
Vizualizări: 23.098