Pentru a cunoaste mai indeaproape aspiratiile si planurile de viitor ale tinerilor castigatori ai Bursei Speciale Guvernul Romaniei, am discutat cu unul dintre cei mai promitatori viitori manageri publici. Ionut Lacusta a terminat Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative si va pleca in SUA, la Georgetown University, pentru un master in Diplomatie si Relatii Internationale. La intoarcere, ar vrea sa lucreze in domeniul politicilor de securitate, pe care spera s-o imbine cu cariera universitara.
         
          Ce oportunitati iti ofera acest program in comparatie cu celelalte programe oferite de sistemul de invatamant din Romania in acest moment?
          In primul rand, desi este un program de bursa, nu cred ca asta este lucrul cel mai important. Cea mai importanta parte mi se pare posibilitatea reinsertiei facuta de o agentie a statului. Asta inseamna ca noi nu vom fi nevoiti, asemeni multor alti studenti romani care au absolvit aici sau in strainatate, sa trecem prin tot procesul. Ne va fi mai usor. Vor fi si concursuri? Inca nu e clara legislatia, dar se pare ca da. In care, teoretic, daca suntem mai bine pregatiti decat restul colegilor - si de asta am obtinut bursa - ar trebui sa avem prima sansa. Ma gandeam ca as fi solicitat o bursa de genul acesta, fie si pentru o suma simbolica, doar pentru posibilitatea integrarii in administratia publica. Pentru cei care vor sa se intoarca, programul reprezinta o oportunitate grozava.
          Ce va reprezenta pentru tine diploma de absolvent al Bursei Speciale „Guvernul Romaniei”?
          Ceea ce e mai important pentru mine este ca sper ca insertia noastra in sistem va fi un simbol al innoirii administratiei publice romanesti, in care am constatat cu placuta surprindere ca multi colegi din acest grup (grupul celor 46 de bursieri - n.r.) cred. Daca peste doi-trei ani primul argument, cel factual, ca ne va fi mai usor sa intram in administratia publica, va fi cel mai important, peste zece-douazeci de ani cred ca o sa ne uitam la diploma asta si o sa vedem ca am fost in prima generatie de oameni care au adus schimbarea. Stiu ca suna putin idealist… Fiecare a acceptat bursa asta din diferite motive. Unii au luat-o pe zece ani, cinci ani de studiu si cinci ani de implicare in administratia publica, eu mi-am programat viata pe 4 ani si jumatate - un an si jumatate de master si trei ani de lucru.
          Nu pot sa vorbesc pentru fiecare dintre colegii mei, situatiile sunt diferite. Am studiat pentru un an in Statele Unite, in cadrul programului de Relatii Internationale al colegiului Board din New York. Acolo, in State, exista consensul general printre studenti ca, desi financiar conditiile sunt mult mai bune acolo decat cele din tara noastra, relevanta a ceeea ce putem face in tara este mai mare. Nu pentru ca tara este mai mica, ci pentru ca transformarile de la noi sunt mai mari in momentul acesta. Si simti ca poti schimba ceva. Pe o piata suprasaturata, cum e cea americana, cei care vin pot face mai putin, chiar daca financiar vor castiga mai mult. Intr-un sistem legal care functioneaza in acelasi cadru de 200 de ani sansa innoirii e mult mai mica, pe cand la noi se pot schimba multe. Si in contextul european e la fel. Uniunea Europeana e o constructie unica in istorie in momentul acesta, si Romania va participa la procesul acesta, fie ca va fi in 2007 sau in 2008. E o sansa pe care colegi din Statele Unite sau din Africa n-or s-o aiba. Si atunci e un moment interesant in istorie pentru realizarea unor schimbari.
          Care sunt schimbarile fundamentale cu care iti vei incepe cariera in administratia publica?
          Schimbarile astea sunt pe doua nivele: unul cuprinde bursa foarte explicit , iar celalalt nu. Primul se poate exprima in termeni legali, sa spunem. Vom face pur si simplu, sper si cred, o treaba mai competenta si mai aproape de nevoile pe care administratia publica romaneasca trebuie sa le serveasca. Si aici sunt niste indicatori foarte usor cuantificabili: vom consuma mai putin, mai putine resurse si vom avea rezultate mai vizibile. Coruptia este o pierdere, in ultima instanta, iar prin innoire se va pierde mai putin, iar innoirea nu este doar o schimbare de mentalitate ci si una de profesionalism. Si, sincer, cred ca eu si colegii mei avem mai multe sanse sa fim mai profesionisti prin acest program decat cei care au intrat mai devreme in sistem. A doua componenta a innoirii - era mult mai greu sa se precizeze acest lucru in contract - tine de etica lucrului pe care il vom face. Putem fi competenti, putem face ceva foarte bun intr-un departament, dar este foarte important sa cream o cultura institutionala acolo, care sa le permita celor care vor veni dupa noi sa beneficieze de acest sistem deja creat. In Romania, daca o buna parte a administratiei isi face treaba bine, reusesc sa faca lucrul acesta personalizand sistemul in care lucreaza si atunci, in momentul in care ei pleaca, e ca si cand acele departamente nici nu ar fi existat. Si atunci e necesara promovarea unei culturi mult mai impersonale, a unei etici de lucru mai formale. Nu inseamna ca, daca unele persoane sunt cele mai calificate, trebuie sa ramana in acest domeniu pentru totdeauna. Multi nu se gandesc ca ei au obligatia fata de cei care vor veni dupa ei sa creeze un mediu formal, clar, cu mecanisme deja create, indiferent cine le ia locul. Asta e foarte greu de pus in cuvinte sau intr-un contract, intr-o lege, iar acesta mi se pare un aport foarte important pe care noi trebuie sa-l aducem.
          Colegii mei sper sa vina cu un concept de reforma mica, in domeniul in care lucram, pentru ca la inceput nu vom avea pozitii foarte inalte sau posibilitati de a schimba mult. Pe mine m-ar interesa implicarea in securitatea externa a Romaniei. Ceea ce incearca programul sa faca este sa ne trimita in grupuri de cel putin doi-trei intr-o institutie, astfel incat sa putem si crea relatii de un alt tip - un alt tip de dialog care sa fie vizibil si pentru colegii nostri - si sa ne putem sustine reciproc. Nu cred ca o sa ajungem pana acolo incat fiecare sa devina parghia celuilalt, dar prin activitatea noastra vom face o diferenta.
          Ce factori crezi ca au determinat succesul tau in a obtine aceasta bursa?
          In cazul meu am fost realmente pasionat de ceea ce am facut, am vrut sa fac stiinte politice. E un domeniu in care oricum voi lucra, fie in administratie, fie altundeva, e un domeniu in care oricum m-as fi educat daca nu faceam vreo facultate. Si cred ca am convins prin asta. Nu cred in retetele succesului, dar cred ca universitatile americane urmaresc sa aduca studenti realmente pasionati de ceea ce fac si motivati sa faca lucrul acesta. Imi place sa cred ca despre asta e vorba.
          Cum te vezi peste cinci sau zece ani?
          Sunt absolut sigur ca nu voi avea o singura preocupare. Pe de o parte, tin mult la aceasta liberatate de a gandi si de a ma exprima pe care o au acum ONG-urile de cercetare din Romania, asta cred ca o sa fac, indiferent cariera in administratia publica. Sper ca cei trei ani obligatorii ma vor motiva sa raman si dupa incheierea contractului. De asemenea, vreau sa tin legatura cu mediul academic. Planul de cercetare, indiferent ca voi fi intr-un mediu academic, intr-o universitate din Romania sau intr-un ONG, voi gandi aceleasi lucruri si voi avea aceleasi preocupari. Nu stiu cum o sa imbin toate lucrurile astea, in ce procente fiecare. Dar vor fi toate prezente in viata mea.
         
          Nu as vrea ca, dupa ce se va incheia obligatia contractuala a fiecaruia, sa fi facut un pic mai bine decat ceilalti, sa ne fi descurcat sau sa fi fost doar o experienta placuta sau motivanta salarial.... Mi-as dori sa fie interpretata si de institutia in care vom lucra si de cei care ne vor monitoriza din program ca o schimbare vizibila. Pana acum nu prea sunt multe motive sa nu se intample asa pentru ca, si ca generatie, si ca prag generational, colegii din program sunt, din cate am vazut pana acum, incompatibili cu acele trasaturi ale sistemului care nu ne plac. In acest moment, sistemul nu este in totalitate nefunctional. Prima impresie este ca multi dintre colegi vor fi structurati altfel, incapabili sa se adapteze sistemului vechi in acel sens, negativ. Asa cum s-a intamplat cu o buna parte din generatiile care s-au integrat pana acum, sau dupa revolutie. Nu cred ca intotdeauna este de ajuns a aduce un functionar tanar pentru a schimba un sistem. Mai mult decat sa fie tanar, motivat si competent, cred ca el trebuie sa si produca un rezultat vizibil si de durata. Probabil ca va dura mai multi ani, dar sper ca, dupa o perioada nu foarte lunga, schimbarile pe care le aducem noi sa fie palpabile si permanentizate.

Sursa:


Data postării: 08.08.2005
Vizualizări: 5.193